IQ-ul este un test standardizat folosit pentru a masura abilitatea cognitiva. Acesta măsoară capacitatea ta de a raționa, ti-e înțelegerea de bază a structurilor și relațiilor, precum și abilitatea de a aborda și rezolva probleme procesând informații în mod adecvat. Testele care măsoară IQ-ul sunt concepute pentru a cuprinde diferite aspecte ale inteligenței, cum ar fi verbală, analitică, mecanică și spatială.

În ciuda publicității asociate IQ-urilor, opțiunile pe care le are cineva pentru a măsura inteligenta sunt limitate. Maximul de IQ pe care un individ poate obține este de 144. Pentru a ajunge la această valoare, o persoană trebuie să obțină scoruri maxime în toate domeniile IQ-ului. Acest maxim nu poate fi depășit, chiar dacă o persoană are o înțelegere generalizată mai bună decât cea înregistrată de un test IQ.

Evoluția IQ-urilor a devenit, de asemenea, foarte importantă pentru cercetarea științifică. Mai multe studii încearcă să determine ce factori, cum ar fi educația, locul de naștere sau mediu, contribuie la creșterea înregistrată în IQ-urile anumitor persoane. Mai mult, se fac și eforturi pentru a determina dacă la niveluri scăzute ale IQ-ului nu există factori modificabili care pot contribui la îmbunătățirea acestuia.

Deși potrivit câtorva măsuri, un maxim de IQ de 144 poate fi obținut, acest lucru nu este neapărat realist pentru majoritatea persoanelor. Oamenii de știință au calculat că media IQ-urilor este de 94-106. Deși un scor de 144 oferă suficient de multe puncte pentru a explica performanța remarcabilă a unor persoane, acestea sunt destul de rare.