Doina este un cuvânt din limba română care se referă la o melodie tradițională purtată de versuri în extensii lungi. Acest stil de muzică poartă o încărcătură a sentimentelor specifice zonei rurale și adesea tratează teme sentimentale precum iubirea, durerea și nostalgia.

Doinele folosesc adesea acorduri două piese, în care prima piesă arată la prima vedere, și cea de-a doua, onorând prima piesă, creează o armură melancolică și profundă, oferind senzația unei noi profunzimi, în ciuda aceluiași ax melodic. Aceste acorduri pot fi văzute ca fiind reluate cu teme similare din intermezzo între două piese melodioase.

Doinele pot fi regionale sau naționale, astfel încât ele pot fi specifice unei părți a României, cum ar fi Oltenia, sau unor grupuri etnice din țară, precum romi.

Doina poate fi un mod de a exprima sentimentele muzicienilor, împărtășind tristețe, nostalgia, duioșia sau dragostea. De-a lungul istoriei, doinele au o importanță majoră în cultura rurală, fiind adesea cântate la petreceri sau pe câmpii.

Există o cunoaștere adâncă a sentimentelor personale și culturale prin doine, oferind un portal al iubirii pure și adevărate, mai ales în regiunile rurale. Doinele tratează fie teme ce au legătură cu natura și ea însăși, fie teme cu teme mai personale și existentiale.