Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade este o carte despre lupta unui băiat tânăr de a se descurca în lumea sa. Romanul urmăreşte povestea lui Nae-Ionuţ, un adolescent miop care poartă ochelari, în contextul unei Românii interbelice. Novela este plină de amintiri ale copilăriei lui Nae-Ionuţ, cum ar fi relaţia sa cu fratele său mai mare, Gabriel, fratele şi verişoara sa. Temele cărţii sunt concepţiile despre lume, educaţia, relaţiile, rolurile şi identitatea. Romanul dezvăluie limbajul social al epocii, în care comunităţile erau încă strâns legate de moralitatea tradiţională. Nae-Ionuţ caută să se reinventeze în această lume, în repetate rânduri el find descurajat şi plin de frustrare.

Romanul adolescentului miop abordează, de asemenea, tema marginalizării şi discriminării. Fizicul lui Nae-Ionuţ îl diferenţiază de alţi adolescenţi, iar ochelarii săi sunt semnul unei stări sociale deficitare. El se opune constant rigidităţii sistemului de învăţământ, luptându-se cu provocările academice şi cu standardele morale restrictive pe care le impune societatea. Ne-Ionuţ visează la o lume în care el poate folosi cunoştinţele obţinute în viaţa reală şi se confrontă cu dilemele existenţei, de la întrebări despre sensul vieţii sale la dificultăţile de a fi un adolescent de succes într-un mediu ostil. Romanul oferă un prilej de reflecţie despre cum condiţiile structurale pot influenţa în mod dramatic evoluţia unui individ. Acesta este motivul pentru care Nae-Ionuţ se luptă atât de mult pentru a-şi găsi sensul vieţii şi rolul pe care îl are în lume.