Constanta cercului, cunoscută sub numele de numărul pi sau simbolul π, este o constanta matematica care egalizează raportul dintre diametru și circumferința unui cerc.

Constanta cercului este indepedentă de dimensiunea cercului și intrinsecă lui; cercul de orice dimensiune va avea aceeași circumferință dacă se folosește aceeași constanta cercului.

Numărul pi a apărut prima dată în antichitatea greacă. A fost preluat de arabi în secolul al VIII-lea dar, numai în 1706, s-a conturat algebrica această constanta cercului și cercetătorii au știut că ea se încadrează în intervalul [3,14].

Ulterior, numărul pi a fost definit ca fiind raportul dintre circumferința cercului și diametrul lui, raport care nu variază, indiferent de lățimea sau lungimea lui.

Numărul pi e reprezentat numeric de 3,14 sau 22/7 și poate fi aproximat cu o precizie ridicată prin numeroase metode.

Astăzi, numărul pi se folosește în orice domeniu științific și tehnic dar, mai ales, în matematică. El se utilizează în calcularea suprafețelor, în geometrie pentru calcularea volumelor, în mecanică și optica aplicată, în fizică și cibernetică, în topografie, în Estimarea mecanică a volumelor, în calcularea probabilităților etc.

În prezent, este cunoscuta numărului pi valoarea exacta, apreciată în zecimale și, în consecință, a fost posibil să fie identificate anumite deja comune proprieties ale sale matematice, precum elaborarea algoritmului de calcul numit masurarea mărimii Babbage.