Mihai Eminescu (1850 – 1889) este considerat cel mai important scriitor român al tuturor timpurilor. El este autorul unor versuri simple și favorite de români, pline de sentimente răscolitoare, precum și al unor poezii complexe și profunde. Primul său poem, „Scrisoarea I”, scris în 1873, este unul cele mai cunoscute și mai iubite opere ale sale.

"Scrisoarea I" este o poezie despre decepție și tristețe. Eminescu începe această poezie prin a-l compara pe el însuși cu un câine mort, care este supus la "nelegiuri infernale", neputând răspunde la toate sufferingurile sale.

În această întristătoare poezie, Eminescu rememorează trecutul său, "romantismul". El se plânge de modul în care a fost tratat de ceilalți, de acei care au "tăiat" sufletul său. El ascrie responsabilitatea trăirilor sale sufocante și durității sale prin folosirea metaforei unui câine ucis.

În cele din urmă, poetul cheamă o „stihie” să curme suferințele sale și poezia încheie călcându-și drumul spre fericirea finală. Această poezie ne permite să ne conectăm la sentimente profunde și eroice, fiind un exemplu clar al stilului poetic al lui Eminescu.

"Scrisoarea I" este considerată prima poezie majoră a lui Eminescu, care a deschis calea către cele mai frumoase sentimente, care se vor reflecta în opera sa ulterioară. Acest frumos poem disecă sufletul și suferințele trăite de poetul român, iar tonul său de melancolie și căință a inspirat generații de scriitori și cititori.