Un oximetru înregistrează saturaţia oxigenului din sânge, care indică nivelul de oxigen din organism. Un oximetru este o măsurare non-invazivă a oxigenului din organism, eficientă pe pieţe pentru mai mulți pacienți și practiciani medicali.

Valorile normale ale oximetriei depind și de localizarea corpului în care se realizează măsurarea. În general, saturaţia oxigenului ar trebui să fie de peste 95%, în jur de 93% la înălțimi mari și de 97-98% pentru pacienţii care au o respiraţie profundă și normală.

După cum se indică în manualul medical, valorile saturaţiei oxigenului ar trebui să fie cuprinse între 95% și 100%, în funcţie de vârsta pacientului și nivelul său de activitate. O saturaţie a oxigenului peste 100% poate fi un semn că pacientul aparţine unui grup care respiraţia ei este susținută de un aparat de susţinut, cum ar fi un ventilator.

Saturaţia oxigenului sub 95% poate indica faptul că pacientul poate suferi de anemie sau un răspuns compensatoriu scăzut la efort. O saturaţie scăzută a oxigenului poate, de asemenea, indica prezenţa unei boli cronice, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică.

Un medic poate folosi valorile de la oximetru, în combinaţie cu date clinice și istoricul pacientului, pentru a stabili un tratament adecvat pentru boli respiratorii cum ar fi BOLILE RESPIRATORII OBSTRUCTIVE CRONICE și ASTMUL.

Valorile normale solictate pentru oximetru pot varia în funcție de vârsta, greutatea, vremea, nivelul de activitate, localizarea corpului și condițiile medii. Aceste variații se vor corela cu simptomele clinice și rezultatele testelor medicale pentru a diagnostica corect pacienţii care suferă de orice afecțiune respiratorie.