Căile aeriene sunt sectoarele de spațiu aerian controlat și divizat de Autoritățile Aviației Civile pentru a facilita navigarea aeronavelor. Căile aeriene sunt, de obicei, definite pe verticală și orizontală, în moduri specifice pentru a le face ușor de înțeles și de urmărit. Una dintre cele mai comune caracteristici ale căilor aeriene este aceea că au bifurcații și punți care îi ajută pe piloturi să traverseze zona de vârf din timpul zborului: aceste căi aeriene au nume particulare.

Căile aeriene se mai descriu și în funcție de lungimea lor. Acestea poartă prefixe distincte, care variază de la sector scurt de zbor la calea aeriană de o zi întreagă. Există sectoare de zbor scurte (SFC) și căi aeriene extinse care pot ajunge la 1000 de mile nautice. În jurul aeroporturilor, există zone speciale numite zone TMA (Terminal Maneuvering Area’s), în care se pot face tranzacții de față cu fața.

Există, de asemenea, sectoare de zbor speciale și reguli speciale care trebuie urmate de către căilor aeriene. Independent de tipul de cale aeriană, este important ca toate aceste căi aeriene să fie urmate cu atenție de către piloți. De asemenea, controlorii de trafic aerian (ATC) joacă un rol important în asigurarea unui flux optim și neîntrerupt de vânătoare și a zonei de securitate în întreaga rețea de căi aeriene.