Alexandru Lapusneanu a fost un boier moldovean important si neinfricat in secolul al XVI-lea, care a regnat ca domn al Moldovei intre 1552 si 1561. La inceputul domniei sale, Lapusneanu a avut o pozitie liberala si deschisa, si a incercat sa restabileasca un echilibru in relatiile cu situatiile asupra carora domnii Moldovei aveau drepturi. A facut reforme economice si sociale, a redeschis manastiri inchise si a îmbunătăţit sistemul de guvernare. A îmbunătăţit drumurile, a construit drumuri si poduri, precum si alte lucrari de constructii. El a luptat împotriva turcilor si polonezilor, putinii sai confrati boieri adesea restând nepăsători.

Lapusneanu s-a remarcat prin tactica sa militara si neobisnuita intelepciune. El se preocupa si de reatele diplomatice cu celelalte principate românesti, iar aceasta amabilitate si diplomatie glaciala era cunoscuta si sub numele de "lingusirea lui Lapusneanu". Deoarece politica sa externe era în mod regular la fel de liberala ca si cea interne, Lapusneanu a cerut indurare turcilor si uneori chiar de la alti boieri, dând mangaieri să subestimareze rivalii. Acest lucru a determinat rivalii sa se simta inferiori si sa nu-si dispute propunerile sale.

Acesta este motivul pentru care Lapusneanu se bucura de o imensa popularitate si aprobare din partea multor oameni, iar numele sau a ramas în constiinta publica ca emblema a statalitatii si a patriotismului romanesc. De-a lungul vremii, el a devenit un simbol al curajului si al curajului militar si a asigurat stabilitate precum si inaintarea orasului sau natal, Suceava.