Popa tanda este unul dintre cele mai vechi purtatori de rituri religioase din India. Acesta reprezinta o modalitate traditionala de a onora spiritul divin. Conform traditiei, aceasta a fost practicata la nivelul familiilor si comunitatilor din India preistorica. Popa tanda poarta liturghie sau cerimonie care reda momentul culminant al experientei spirituale. Popa tanda permite comunitatilor sa se deschida catre universul non-material si sa atinga un punct culminant al realizarii spiritualitatii. Acesta include elemente vizuale, muzica, dansuri, poezii si alte forme de expresie.

Scopul popa tanda este sa aduca audientei in sferele spiritualitatii, sa se unita cu divinitatea si sa-si imparta cu ea lumina interioara. Aceasta reprezinta un mijloc direct al realizarii spiritualitatii prin canalizarea energiei spirituale din perioada de celebrare. Obiectivul acestei tarii este de a aduce comunitatile mai aproape de manifestarile universale. In acest proces, ceea ce inseamna spiritualitatea trebuie sa fie primul obiectiv.

Punctul culminant al popa tanda este cea mai profunda si completa realizare a experientei spirituale. In timpul ceremoniei, acesta este realizat prin experienta tuturor aspectelor spiritualitatii: emotie, incredere in sine, ascultare, prezenta si reflectare. Toate acestea se realizeaza intr-o pozitie de meditatie profunda si de centrata pe divinitate. Acest punct culminant daruieste o multidimensionalitate si o profunzime spirituala mai presus de cuvinte. Cand participantii simt conectarea cu spiritul suprem, starea de prezenta si pace vor impleti si vor uni audienta intr-o unitate spirituala. Acesta este punctul culminant al experientei si ritului.