Ion este un roman scris de Liviu Rebreanu in 1920, unul dintre primele opere ce apartine literaturii realiste romanesti. Tema centrala a acestui roman este conflictele ce se desfasoara intre noua clasa burgheza si taranimea care deja isi disputasera functia autoritara. In primul rand, tema romanului Ion se concentreaza pe constientizarea izolarii protagonistului in lumea rurala. Provenind din cercurile urbanizate ale Bucurestiului, Ion se vede izolat de societatea taraneasca rurala din magura, unde se hotaraste sa se mute. El descopera ca este incapabil sa se adapteze la mediul rural, sau sa se acomodeze acestei biete vieti a graniciosului gradinar Muscel. In contul acesta, Ion incearca sa-si stabilizeasca influenta si pozitia ca ocentrala autoritara, pentru a-i putea controla pe ceilalti locuitori al magurei. Acesta devine in cele din urma un mecanism de rezistenta menit sa primeasca domina vietii estice.

Pe masura ce tema romanului Ion se dezvolta, se vede ca influenta modernizarii bazei sociale necesare pentru a asigura pacea si ordinea lumea a ramas departede lumea rurala mai putin educata. Ion se simte nevoia sa schimbe mentalitatea taranilor si sa le ofere oportunitatea de a se ridica peste acele constrangeri sociale. Acesta infruntand opuloarea stapanilor din zona totodata reintoarce esecul idea sa reformei. El isi da seama ca modernizarea adusa de el nu poate fi intampinata cu aplicabilitate in lumea rurala, unde traditile si superstitiile sunt adanc inradacinat in societatea lor.

In sfarsit, tema romanului Ion devine patrunzatoare, deoarece ofera exemplu de constientizare a buimacii ce tinde sa domine lumea rurala atunci cand se loveste de aproape fluxuri moderne ce vin din lumea cosmopolita a mediului urban. Acesta este un important factor ce influenteaza dezvoltarea romanului, avand ca urmare atat esecul lui Ion, cat si rezistatena celor traditionali.