Teorema catetei, cunoscută şi sub numele de teorema lui Pitagora, este una dintre cele mai vechi teoreme cunoscute și este folosită în geometrie. Teorema catetei este definită ca fiind relaţia dintre laturile unui triunghi dreptunghic. Ea spune că în cadrul unui astfel de triunghi, pătratul laturii opuse sus mentionateii unghiului drept este egală cu suma pătratelor celorlalte două laturi.

Conform acestei teoreme, dacă se cunosc două laturi ale unui triunghi dreptunghic, atunci al treilea latură se poate face calculat, lucru ce implică patrularea (ridicarea la patrat) ambelor laturi, adăugarea rezultatelor și apoi împărțire*a sumei la și extragerea rădăcinii patrate.

De exemplu, în cazul unui triunghi dreptunghic având laturile catetelor 3 și 4, conform teoremei catetei, pătratul laturii opuse unghiului drept, respectiv hipotenuza, va fi egală cu suma pătratelor catetelor (3 ^ 2 + 4 ^ 2 = 9 + 16 = 25) și astfel hipotenuza (latura dreaptă) va avea o lungime de 5.

Teorema catetei a fost descoperită de către Pitagora în Grecia Antică veche și a fost popularizată în Europa Occidentală prin lucrarea lui Euclid, Elementele. De atunci, această teoremă a devenit parte integranta a geometriei, fiind adaptată în formele sale iubite de către generațiile succesive ale matematicienilor. De asemenea, teorema catetei a fost larg răspândită și în alte învățături științifice cum ar fi astronomia și inginerie. De altfel, conceptul poțe fi observat în multe aspecte diverse ale vieții și se folosește pentru a determina lungimile laturilor unor triunghiuri dreptunghice, pentru a calcula viteza unei obiecte ce se mișcă de-a lungul unui plan sau pentru a trasa raze în compoziții artistice.