Actele translative de proprietate sunt documente juridice care se folosesc pentru a transfera o proprietate de la o persoana sau de la o entitate la alta persoana sau entitate. Acestea reprezinta una dintre cele mai comune forme de documentare a tranzactiilor, mai ales in contextul imobiliar.
In urma unei tranzactii de proprietate, cel mai adesea persoana sau entitatea care vinde bunul va ajunge sa emita un act translativ de proprietate pentru a transfera titlul de proprietate catre cumparator. Acesta poate avea mai multe forme, inclusiv contracte de vanzare-cumparare, contracte de schimb, acorduri de drepturi suprafata, acte de donatie si contracte de demisol.
Desi oportunitatile de a face alegeri mai specifice si mai contextual tailorizate sunt in mod frecvent disponibile, exista mai multe modalitati de configurare a unui act translativ de proprietate. O modalitate este de a acestora pe baza aspectelor de baza care includ obiect si subiectul unei tranzactii si obligatiile generale ale vanzatorului si cumparatorului.
Exista, de asemenea, alte clauze potentiale care pot fi aplicate, precum clauze privind incarcarea proprietatii, garantii sau chiar cesiuni ale drepturilor de intrebuintare a proprietatii. In plus, un act translativ de proprietate trebuie sa fie obligatoriu bazat pe legislatia in vigoare si ar trebui sa fie aprobat de notari.
In general, majoritatea contractelor de achizitie a proprietatilor contin, de asemenea, alte documente, cum ar fi o declaratie de livrare a bunurilor, o promisiune de achitare, o evaluare si documentatia financiara. Aceste documente si contractele trebuie sa fie semnate si aduse la zi inainte de fuziunea sau transferul de proprietate. Acest cadru identifica, de asemenea, drepturile si obligatiile din ambele parti ale tranzactiei si previne orice confuzie cu privire la transferul proprietatii.