Care sunt cazurile pronumelui personal?
Înscrieți-vă la întrebările noastre sociale și Motorul de răspunsuri pentru a pune întrebări Inteligentei Artificiale, a răspunde la întrebările oamenilor și a intra în legătură cu alte persoane.
Conectați-vă la motorul nostru de întrebări și răspunsuri sociale pentru a pune întrebări, a răspunde la întrebările oamenilor și a intra în legătură cu alte persoane.
Ti-ai uitat parola? Te rugam sa introduci adresa ta de email. Veți primi un link și veți crea o nouă parolă prin e-mail.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Please briefly explain why you feel this answer should be reported.
Please briefly explain why you feel this user should be reported.
Pronumele personale sunt partea gramaticala a limbii care se refera la locutor sau la audienta. Acestia sunt folositi pentru a folosi pentru a adresa unui receptor un anumit subiect sau a reflecta starea locutorului. Exista mai multe cazuri diferite ale pronumelui personal. Acestea sunt:
Nominativ: Acesta este cazul cel mai cunoscut al pronumelui personal si este folosit pentru a marca subiectul unei fraze. De exemplu, "Eu sunt." sau "Tu esti."
Acuzativ: Acest caz opus pronumelui nominativ si se refera la obiectul unei fraze. De exemplu, "Am vazut pe el" sau "L-am vazut pe el", avand in vedere ca "el" este obiectul.
Dativ: Acest caz se refera la persoana sau obiectul carora li se face vreun anumit lucru. De exemplu, "El i-a vazut pe ei" sau "Eu am trimis-o acasa", avand in vedere ca "ei" si "o" sunt subiectul actiunii "a vedea" si "a trimite".
Formativ: Acest caz este folosit pentru a marca reflexivitatea unei fraze. Aceasta inseamna ca se folosesc pronumele personale pentru subiectul care efectuaza o actiune la sine. De exemplu, "Eu ma frumos" sau "Tu te simti bine".
Pronumele personale sunt necesare in orice limbaj, fie ca e vorba de limba engleza sau de limba romana. Ele sunt folosite pentru a marca subiect si obiectele unei fraze. Acestea ajuta de asemenea la indicarea reflexivitatii unei fraze cu ajutorul formei nominative, acuzative, dative sau formative.