Vasile Alecsandri a fost unul din cei mai importanti si mai influenti scriitori romani, facandu-se cunoscut pentru poeziile sale populare si usoare. Una dintre cele mai apreciate poezii ale sale a fost „Iarna”, o piesa care descrie decorul si sentimentele specifice sezonului iarna.
Poezia „Iarna”, urmarind imaginea sezonului acela, prezinta o adevarata „scoala” de figurative de stil.
In primul rand poezia prezinta metafore. Spre exemplu, in versurile: „Iarna-mi canta la geam/Cu glasuri temlaii”, Alecsandri foloseste termenul de „glasuri” pentru a descrie briza rece, specifica sezonului.
De asemenea, poezia „Iarna” foloseste si alte tipuri de figuri marcante precum imagini antitezice, comparatii si alliteratii. Antiteza, care presupune asocierea unor concepte, cuvinte, ganduri sau sentimente opuse, se remarca prin metafora din versul „Iarna-mi piere-n somn/C-un gurguit de jale” care sugereaza disparitia energiei si a vietii.
Comparatiile si aliteratiile completeaza tabloul poeziei prin faptul ca transmit o imagine si un sentiment placut („Soarele se scalda-n nori/C-o in joaca luceferi”) si reveleaza trairile autorului fara a fi nevoie de explicatii sau descrieri („In drumuri fa albe canepi/ Locuitori ningea-n stele”).
Aceste figuri au rolul esential de a crea o atmosferica a poeziei si de a-i conferi autorului o nota originalitate si personalitate. Elementele figurative se imbina armonios si creat o imagine impecabila a sezonului universal, iarna.