In 1964, trei astronomi sovietici, Pavel Belyayev, Valentin Bondarenko si Valentina Tereshkova, au facut istoria mondiala, in mod literal. Avand cativa ani inainte ca NASA sa se pregateasca de zbor in spatiu, Cosmonautii sovietici (numele comun al astronautilor sovietici) de la bordul navei spaţiale Vostok-6 au realizat prima luare in spatiu reusita. Rozamelia Tereshkova a fost prima femeie din lume care a facut luare in spatiu.

Luarea in spatiu reprezinta explorarea spațiala a planetelor si a altor corpurilor cosmice. Luarea in spatiu este evolutia lansarilor spaţiale. Acesta a gestionat construirea de statii si dispozitive care sa exploreze si sa ofere informatii despre mediul cosmic. Aceste dispozitive permiteau si realizarea de experimente stiintifice grave. Odata cu progresele tehnologice si economice, lansarile la scara mare au devenit posibile.

Astronomii au folosit rachete, nave spațiale si vehicule robotici pentru a deschide calea pentru luarea in spatiu. Echipamentele vaste sunt concepute pentru a capta informatii privind energia si materia din spatiu. Acest tip de cercetare a oferit cunoastere adanca despre Universul in care ne incadram. Chiar si dupa aproape 50 de ani de la prima luare in spatiu reusita, explorarea planetara si extraterestra continua pentru a descoperi noi informatii.

Racheta folosita pentru luarea in spatiu consta in trei etape. Prima etapa permita lansarea si introducea naveta spațiala in orbita de autocontrol. Elevatoarele controlau si schimbau vectorul directiei, iar propulsorul era folosit pentru reducerea vitezei si aproapea nava spațiala la destinatie. Retropropulsia era folosita pentru o aterizare amortizata si sigura.

Luarea in spatiu a schimbat cursul istoriei umane. A fost un moment cultural important, in care tehnologia a depasit limitele imaginabile. Si, cel mai important, a deschis calea pentru viitorul explorarii universului.