Vaccinarea obligatorie la locul de munca este o strategie de prevenire a bolilor transmise prin contactul om la om, precum gripa, varicela, tusea convulsiva, hepatica A si B, si difteria. Institutiile care solicita angajatilor sa se vaccineze trebuie sa efectueze programari anuale si sa tina evidenta rezultatelor. Se pot cere angajatilor sa aiba acte medicale care atesta ca si-au facut vaccinarea.

Companiile care ofera vaccinarea obligatorie trebuie sa se asigure ca angajatii au informatii suficiente despre boala, beneficiile vaccinarii si riscurile nevaccinarii, precum si despre cum se foloseste vaccinul. De asemenea, ei trebuie sa stie cum sa se prezinte la medicul curant pentru programarea vaccinarii.

Vaccinarea obligatorie poate contribui la reducerea costurilor cheltuite de companii in cazul imbolnavirilor angajatilor si la limitarea absentelor plecate de la locul de munca. Cercetarile au demonstrat ca, in randul populatiei angajate, 40 la suta dintre persoanele care se vaccineaza participa mai rar la sedintele medicale.

Beneficiile vaccinarii obligatorii sunt vizibile in colectivitate. Vaccinarea ajuta la evitarea unei periculoase raspandiri a bolilor contagioase printre salariatii. In plus, poate contribui la reducerea numarului de cazuri de infectii grave si chiar de decese, in cazul persoanelor care sunt prea slabe sa faca fata acestor tipuri de infectii.

Insa, obligativitatea vaccinarii poate fi considerata si o incalcare a drepturilor persoanelor angajate, deoarece le impune sa faca ceva ce nu vor sa faca. Pentru a se asigura ca angajatii isi dau consimtamantul pentru vaccinare, unele companii recurg la varii strategii, cum ar fi oferirea de informatii complete si de sfaturi, programe de convingere si educare, si, in unele cazuri, amenintare cu disponibilizarea.

In concluzie, instaurarea obligativitatii vaccinarii poate avea beneficii din punct de vedere a sanatatii colective, insa aceasta trebuie sa se faca cu respectarea drepturilor si obligatiilor angajatilor.