Bunurile obţinute înainte de căsătorie sunt supuse unor reguli speciale de proprietate atât în dreptul privat cât și în dreptul public. Majoritatea drepturilor de proprietate care apar din căsătorie sunt reglementate în mod special, indiferent de averea cuplului obținută înainte de căsătorie.

Bunurile dobândite înainte de căsătorie, în general, revin persoanei care au posedat aceste bunuri anterior căsătoriei. Astfel, persoana în cauză va menține dreptul exclusiv de proprietate asupra acestora și nu va fi obligată să facă partajul căsătoriei. Excepție de la această regulă generală o reprezintă averea alăturat contracatoriei prin acte juridice încheiate după oficializarea însăși a căsătoriei.

Bunurile dobândite înainte de căsătorie pot fi folosite de fiecare dintre membriel căsătoriei în interesele căsătoriei, totuși acestea rămân și în continuare proprietatea exclusivă a persoanei care le-a detinut anterior căsătoriei. Acestea pot fi revendicate oricând, indicând originea lor și proprietarul inițial și pot fi folosite ca argument în eventuale litigii de proprietate dintre soți.

De asemenea, bunurile dobândite înainte de căsătorie pot fi validate prin prezentarea unor acte doveditoare ale achiziției în cazul unei eventuale litigii în instanță, astfel încât acestea să fie recunoscute ca bunuri private și nu ca bunuri comune ale căsătoriei.

În concluzie, bunurile obținute înainte de căsătorie sunt considerate bunuri private ale persoanei care le-a dobândit și nu sunt supuse partajului căsătoriei. Cu toate acestea, se recomandă ca persoana în cauză să țină documente justificative care să confirme varietatea bunurilor și proveniența lor.