Zâna munților, o figura din legendele populare europene, a avut o evoluție complexă și uneori misterioasă începând din secolul al șaptelea. Primul record al ei apare în lucrarea lui Jacob Grimm, intitulată Teutonic Mythology, datând din 1835.

Încă din acea epocă existau discuții despre originea și cauza inițială a dezvoltării acțiunii Zânei munților. Povestea sa fascinantă s-a reținut și transmis și prin intermediul culturilor germanice și slavone pentru generații.

Principala cauză a acțiunii Zânei munților se referă la un grup de creaturi care se identifică cu acest personaj, trăind în marea de păduri și în vârfurile munților. Acestea au fost descrise ca fiind femei atractive, îmbrăcate în rochii albe, care trăiau în lumea naturii și erau în mod natural inaccesibile pentru semenii lor.

Legenda spune că Zânele munților au fost realizate pentru a ajuta în păstrarea echilibrului între forțele divine și că le-a fost dată puterea de a oferi binecuvântări sau blesteme trădătorilor și incalcinților. Ei protejează marea de păduri și sunt adesea trimise la aceleași locuri ca să vegheze la siguranța animalelor sălbatice.

Cu toate acestea, motivația și obiectivele lor au rămas în continuare un mister. Comparând dovezile și cercetările istorice, majoritatea academicienilor cred că Zâna munților aevoluat ca simbol al păzitorilor naturii și al protectorilor misterioși ali munților. Ea rămâne o figură încărcată de enervei pe scară largă în Europa.