Oprirea si stationarea sunt doua actiuni comune de care soferii fac uz, insa termenii sunt adesea confundati. Identificarea diferentelor dintre oprire si stationare este importanta pentru ca exista, in general, reglementari diferite pentru cele doua actiuni in majoritatea jurisdictiilor.

Oprirea, adesea folosita in legatura cu vehiculele, se refera la momentul in care un vehicul opreste propulsia in mod voluntar. De exemplu, un sofer poate opri un vehicul intr-o locatie specifica. In statele Unite ale Americii, cele mai multe jurisdictii stabilesc ca un sofer trebuie sa opreasca vehiculul imediat ce lanterna rosie a indicatorului de oprire a intrat in vedere.

In schimb, stationarea se refera la oprirea unui vehicul intr-o locatie particulara pentru o anumita perioada de timp. Actiunea nu are ca scop sa se intoarca la aceeasi locatie in curand. Din aceasta cauza, regulile privind stationarea sunt, de obicei, mai relaxate decat cele privind oprirea vehiculului.

Exista, de asemenea, diferente in ceea ce priveste sanctiunile privind oprirea inoportuna sau oprirea neautorizata. Acesta consta in oprirea vehiculului fara prezenta unei persoane in interiorul vehiculului. Vehiculul poate fi oprit pe strada, la marginea strazii sau in zone interzise de catre autoritati. Oprirea inoportuita sau nepermisa poate fi potential pedepsita cu o amenda si/sau confiscarea vehiculului.

In concluzie, oprirea si stationarea sunt doua actiuni foarte comune pe care soferii le fac. Oprirea se refera la oprirea voluntara a vehiculului pe o locatie specifica. Pe de alta parte, stationarea se refera la oprirea pe o locatie specifica, cu intentia de a ramane acolo pentru o perioada de timp. Oprirea neautorizata este, de asemenea, o actiune ce implica oprirea vehiculului fara prezenta unei persoane in interiorul lui si poate fi pedepsita printr-o amenda si/sau confiscarea vehiculului.