Metoda conversaţiei euristice şi problematizare sunt două tehnici comune prin care educatorii încearcă să obţină răspunsuri centrate pe elev de la elevi. Cu toate acestea, există diferenţe semnificative între cele două tehnici.

Metoda conversaţiei euristice presupune discutarea unei întrebări în termeni generali şi apoi a explora implicaţiile întrebării, în vederea obţinerii unei înţelegeri mai profunde. Acest proces presupune ca elevii să-şi aducă aportul în discuţie, spunând ceea ce ştiu sau ce gândesc despre întrebare. Această abilitate poate fi folositoare pentru îmbunătăţirea înţelegerii problemei de discutat şi pentru dezvoltarea gândirii critice.

Problematizarea este o abordare mai structurală a întrebărilor şi necesită o planificare strategică. Acest lucru implică definirea termenilor cheie şi scopurilor discuţiei, precum şi încurajarea elevilor să gândească la moduri suplimentare în care întrebarea poate fi abordată din perspectiva diferitelor domenii sau perspective. Această tehnică oferă elevilor un cadru cu care să exploreze întrebarea şi poate servi ca un izvor de abilităţi utile pentru a anticipa, explica şi decide pe măsură ce ei învaţă.

În concluzie, există o diferenţă distinctă între metoda conversaţiei euristice şi problematizare, una presupunând implicarea spontană a elevilor şi cealaltă punând accentul pe strategii didactice structurate. Cele două metode pot fi folosite împreună pentru a maximiza înţelegerea unei teme de discuţie şi pentru a furniza elevilor ocazia de a învăţa cum să gândească strategic.