Senzatia si perceptia sunt doua concepte distincte ce s-au facut cunoscute in mentalitatea culturala, controversele ce s-au ivit intre acestea instituindu-se si contribuind la evolutia filosofiei in secolele pastrate, si evoluand in prezent. In esenta, senzatia se refera la modul in care functioneaza simturile, mai exact, in mod specific la datele brute primite de simturi ca raspuns la stimulii externi pe care ii simtim. Pe de alta parte, perceptia se refera la realizarea conexiunilor intre senzatii in scopul intelegerii lor si folosirii acestora in procesul de luare a deciziilor.

Senzatiile se refera la senzorii interni care ajuta la procesarea informatiilor. Acesti senzori sunt in primul rand viziunea, auzul, gustul, mirosul, si simtul tactil. Nestimulati, toti acesti senzori raman in stare de repaus si cand sunt stimulati, acesti senzori actioneaza in moduri diferite si se schimba in conformitate cu sursa externa a stimulului. Ei primesc informatii despre mediul inconjurator si doar retin aceste date, fara a interpreta sau interpreta. Aceasta este partea elementara a senzatiei. Va ofera o imagine a starii lui si o pastreaza in memorie.

Pe de alta parte, perceptia se refera la capacitatea noastra de a interpreta datele pe care le primeasca senzorii. Dupa ce stimuleaza simturile, primim informatii despre mediul inconjurator. Aceste informatii sunt folosite pentru a interpreta informatiile primite in vederea luarii deciziilor in orice situatie data. De exemplu, in cazul unei persoane ce conduce masina, perceptia ii va arata unde sa faca virajul si la ce viteza sa se deplaseze. Senzatia ii va oferi mai degraba date brute, cum ar fi senzatia socurilor de pe drum. Aceasta este diferenta esentiala intre senzatii si perceptii – senzatiile attempt fixarea detaliilor, pe cand perceptia le antreneaza in contextele lor.