Siitii și sunnitii sunt cei mai mari grupuri ale religiei islamice, fiecare cu diferite tradiții și credințe. Diferența lor a crescut din cauza dezacordurilor relaționate cu succesiunea spirituală după moartea profetului Muhammad.

Sunniții, în principal, sunt de acord cu tradiția islamică care susține că succesiunea spirituală trebuie să fie decisă public, printr-un consens al oamenilor. Sunniții cred că cei mai capabili trebuie să fiți lideri. În această tradiție, acestia au numit primii patru șefi, cunoscuți ca și califi.

Siitii disting această dată conformă cu tradiția islamică și susțin că succesiunea spirituală trebuie să fie direct pe linia sângelui lui Muhammad, fără a fi aleasă de către Ummah (comunitatea musulmană). Prin urmare, simte încredere numai în descendenții lui Muhammad ca lideri spirituali și revendică că aceștia – fără excepție – trebuie să ofere înțelepciune și dreptate, pe principiile religiei islamice.

Siitii joace un rol important în istoria islamică prin susținerea și protejarea descendenților lui Muhammad, luând în considerare că sunt singura linie de succesiune a profetului. Credința le susține pe măsură ce conducătorii lor spirituali îi ajută să creadă că fac ceva ideal spre îndeplinirea voinței lui Allah.

În mod fundamental, aceste două grupuri islamice se diferențiază mai ales prin o anumită succesiune spirituală post-Muhammad, în timp ce ambele recunosc nevoia de a urma autoritatea profetului și sfintele scrieri islamice.