Analogul și digitalul sunt tehnologii sau metode frecvent folosite și utilizate în diverse domenii, dar au diferențe esențiale.

Analogul se referă la un semnal continuu variabil ce poate fi înregistrat, transmis sau stocat. Acest tip de semnal se aseamănă cu oscilatorii sinusoidale din natură și este în mod obișnuit prezentat sub forma oscilațiilor undișor sau continuă precum curenții din mări. Exemple de semnale analogice includ semnale de radio și de televiziune, sunetul și vorbirea vocală.

Digitalul se referă la transmiterea, stocarea și prelucrarea informațiilor sub forma zerourilor și a unităților (biți). Aceste biți sunt folosite pentru a descrie datele, în special numere și caractere, folosind sisteme binare care includ reprezentări numerice, logice și alfabetale. De exemplu, cifrele numerelor pot fi codate în biți pentru a fi transmise, prelucrate și stocate.

Deosebirile dintre analog și digital sunt mai ales cauzate de natura și prisma utilizării acesror tehnologii. Analogul transmite informații prin oscilații continue, prin urmare se pierde precizia informației în timpul prelucrării, în schimb, digitalul păstrează datele într-un mod infailibil, fiind în mod obișnuit preferat pentru stocarea datelor.

În timp ce analogul folosește aritmetică, digitalul folosește algoritmi și coduri. Unele dintre principalele tehnologii digitale includ telefonia și televiziunea, transmisiile jocurilor și aplicațiilor, computerele și laptopurile, serverele și rețelele de calculatoare și sisteme de control de robot.