Epoca dinaintea nașterii lui Hristos este cunoscută sub numele de Epoca pre-creștină. Această epocă începe cu perioada preist remontă, care se estimează că a existat undeva începând de la 2 milioane de ani î.Hr. și se întinde până în timpului lui Hristos. În această perioadă, cea mai veche civilizație cunoscută lumea s-a dezvoltat în Mesopotamia, Sina, Egipt, Grecia și Indie. Oamenii din această perioadă foloseau tehnologii primitive și practicau mai multe practici religioase, cum ar fi politeismul și politeismul. Ei au construit temple mari, au scris credințe religioase și au creat opere literare complexe, inclusiv Iliada și Odysee.

În această epocă s-au detaliat coduri sociale și religioase, au fost dezvoltate idei științifice avansate, s-au inventat arte, arhitectură, filozofie și alte discipline academice, iar comerțul s-a dezvoltat rapid ulterior. De asemenea, hobbele de vânătoare și muncile agricole au oferit o sursă principală de trai în această perioadă. Cunoașterea religiei s-a extins pe tot globul, cauzând răspândirea culturii precreștine și în diferite regiuni ale lumii. În general, această epocă se caracterizează prin dezvoltarea rapidă a societăților și a culturilor.