Erik Erikson a fost un psiholog american care a dezvoltat teoria de dezvoltare prin life-span și a studiat impactul social și psihologic al evenimentelor și experientelor specifice la diverse etape ale vieții asupra identității unei persoane și lui Erikson determine o cale posibilă de dezvoltare a ei. Erikson a sustinut ca persoana merge prin opt etape specifice de-a lungul vietii, fiecare reprezentând un nou nivel de dezvoltare a identitătii.Fiecare etapă aduce și provoacă diferite exigente. Dacă persoana reușește să facă față exigențelor specifice etapei, ea va progresa.

Esenta teoriei lui Erikson se concentrează pe culminarea unei identităti de sine și accesarea unei noi resere de dezvoltare în timp ce se strofocă cu provocările unice în fiecare ciclu al ciclului vieții. Fiecare etapă ne presupune pe noi înşine să avem propria identitate modificată şi modificată prin întâlniri cu noi exigente, oportunităţi, conflicte, provocări şi, desigur, noi off resistenţe.Teoria lui Erikson sugerează că fiecare individ de-a lungul vietii va trăi un multor și intens crimp emotional, social și de dezvoltare. Acestei perioade specifice facă parte din pachetul de rutină al vieții noastre și aceste perioade sunt într-adevăr esențiale pentru câștigarea unei schițe solide de dezvoltare și echilibrare în viață. Fiecare etapă presupune rămânerea sensibil la nevoile și provocările individuale, precum și pentru a profita la maximum de oportunitatile căreia o persoană se confruntă, în vederea construirii unei identităti mai protejate și mai integrată.

În cele din urmă, teoria lui Erik Erikson a contribuit la domeniul studiilor de psihologie prin explicarea în detaliu a feței de dezvoltare a identitătii prin intermediul ierarhizării unei dantele rationale a etapelor și acestindreptatife corespunzatoare. Proviziile sale se bazau pe date empirical, ceea ce ajută foarte mult la certificarea și aplicarea și validarea teoriei sale.Crescând exența identităței unei persoane prin trăsăturile și relațiile sale de dezvoltare a vieții poate fi văzut ca fiind conceptul central al teoriei lui Erikson și una dintre cele mai importante oferiri pentru domeniul psihologiei clinice și de studiu.