Familia lexicală a cuvantului "tara" include termeni ca "ţară", "patrie", "naţiune", "pământ" și "loc".

Istoric, termenul tara a avut originea in limba latina unde patria a fost folosit pentru prima data cu sensul de "ibi cămină" sau "ius ex quo oriri coepit". Acest sens s-a raspandit prin diversele limbi europene ca: cehă, engleză, germana, franceza, italiana, polonă și slavonă. Cuvântul tara a fost preluat si de limba rusa, maghiară, bască, croată și alte limbi.

Pe măsura cum s-a răspandit cuvântul tara, termele "țară", "națiune", "pământ", "patrie" și "loc" au devenit sinonime pentru tara. Termenul tara a fost folosit in primul rând pentru a descrie un spațiu geografic care reprezenta resedinta unei persoane sau a unui grup de persoane. De-a lungul istoriei, termenul tara a început să fie folosit pentru a descrie o entitate mai vastă, o anumită unitate politică sau socială.

In prezent, termenul tara este folosit greateral pentru a descrie un stat narional independent, cu un drept proprietate privata asupra teritoriului sau. De asemenea, termenul tara poate fi referit si la un grup de persoane avand o identitate comuna sau la o regiune geografica.