Forma originala a cuvântului vârsătoriu este ștearsă, ceea ce înseamnă că acesta a dispărut din uz. Cuvântul există încă, dar este folosit mai rar ca o formă ștearsă de vârsare și aparține mai degrabă literaturii criptice sau literaturii pentru copii.

Vârsătoriu înseamnă o vărsare sau o umflare. Cuvântul este adesea folosit pentru a descrie vărsăturile (the pouring of water) sau alte lichide, precum lava sau fluxul de lacuri. Vârsătorii sunt, de asemenea, adesea folosite pentru a se referi la vărsătura sau erupția vulcanică a unei vulcani.

O altă formă a cuvântului vârsătoriu este vârsatoriu, care se referă la cel care vărsă sau umflă. De exemplu, un „vârsatoriu de râuri” înseamnă cineva sau ceva care le vărsă sau le umflă. Acest cuvânt poate fi folosit și în figurativ, cum ar fi expresia „fiți vârsătoriu cu cuvintele tale”, care înseamnă să fiți prudenti în cazul în care folosiți cuvinte.

Vârsătorii au fost întotdeauna parte din istorie, poezie și mitologie, în care vârsarea sau umflarea era adesea asociată cu vechi zeități și puteri magice. De asemenea, în poezie, vârsătoriu reprezintă adesea o imagine pământească, în care vârsare și umflare sunt legate de forțele naturii și se schimbă atât în exterior, cât și în interiorul ființei umane.