Razamul este o formă poetică veche, care a fost folosită timp de secole și provine din literatura hindusă. Cele mai vechi razamuri au putut fi găsite în Veda și în epopei hinduse Mahabharata. Acest razam este un gen liric cu formă versificată fixă, care permite poetului să descrie sentimente intense și stări ale sufletului.

Este de obicei construit cu patru shlokas, cu fiecare linie din razam având ultimele cuvinte conectate la primul shloka. Numărul și tipul rimei variază, dar cele mai frecvente includ shloka, gazal și autojeit. Shloka are perechi rimate rioase, fiecare shloka conținând douăcuișuricinci rime, iar gazalul are rime rioase și nerioase, fiecare linie având patru cuvinte cu două rime. Autojeit, pe de altă parte, implică mai multe linii și sunt foarte avangardiste, iar fiecare linie are o rime care se repetă.

Razamul este unul dintre cele mai vechi stiluri de poezie și este caracterizat prin versuri intricat lucrate, imagini figurate și sentimente intense. Este unul dintre cele mai populare genuri de poezie folosite astăzi și este frecvent folosit în India ca o formă de arte vizuale sau culturale, în special în scrieri și muzică. De asemenea, poate fi utilizat pentru a exprima sentimente personale și speranțe, împărtășind astfel sentimente complexe și profunde în modul cel mai autentic.