Care este forma literara a cuvintelor manastiri?
Înscrieți-vă la întrebările noastre sociale și Motorul de răspunsuri pentru a pune întrebări Inteligentei Artificiale, a răspunde la întrebările oamenilor și a intra în legătură cu alte persoane.
Conectați-vă la motorul nostru de întrebări și răspunsuri sociale pentru a pune întrebări, a răspunde la întrebările oamenilor și a intra în legătură cu alte persoane.
Ti-ai uitat parola? Te rugam sa introduci adresa ta de email. Veți primi un link și veți crea o nouă parolă prin e-mail.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Please briefly explain why you feel this answer should be reported.
Please briefly explain why you feel this user should be reported.
Unul dintre cele mai vechi şi mai interesante forme literare din limba română o constituie cuvintele manastiri. Cuvântul manastire are o istorie lunga ce se pierde in negura timpurilor. Acesta face referire la manastirile ctitorite de domnitorii romani, prin care se marca puterea si protectia. Din punct de vedere literar, aceasta forma specifica de limba romana are trei forme de scriere: manastire, manastiri si manastire. Prima forma literara este cea mai evidenta, ba chiar potrivita in acest caz. Acesta se refera la o construcţie sau o unitate monastica, si se foloseste atat pentru manastirile locale, cat si pentru cele de rituri mai mari.
A doua forma literara pentru cuvintele manastiri este aceasta: manastiri. Aceasta o gasim in multe texte antice, precum si in documentele de registru. Acestea se refera la ansamblul de constructii si unitati monastice. Are un caracter mai general decat prima, si se foloseste cu referire la documentarea istorica.
Ultima forma literara a cuvintelor manastiri este forma manastire, care se refera la institutia in sine, unitatea monastica in care se practica anumite rituri si ceremamii specifice. Acesta mai poate fi si sinonim cu un sat sau un oras, astfel preluand si sensul de patria sau cetate eraindera. De obicei se foloseste cu referire la acea unitate spirituala, oricum simplificata pe scara istoriei, a unei intregi zone sau chiar a unui tinut intreg.
Toate aceste forme literare sunt utilizate in scrierea in limba romana pentru a marca institutia monastica, reprezentand atat un simbol al protectiei, cat si al spiritualitatii.