Septemvrie este o forma literară a cuvântului ce reprezintă luna septembrie în limba latină, fiind unul dintre cele mai vechi cuvinte latine folosite în limba română. Cuvântul septemvrie se traduce literal ca „optul lunii”, deoarece latinii numeau fiecare luna după numărul pe care îl aveau în lună. Septemvrie procedă din două cuvinte latine: „septem”, care înseamnă „opt”, și „menses”, care se traduce prin „luna”.

De-a lungul anilor, forma cuvântului a suferit câteva schimbări mici, dar binevenite. O formă mai veche a acestui cuvânt a fost „septembris”, însă aceasta a fost schimbată în „septemvrie” în fondul limbii române. O altă formă a cuvântului a apărut în textele din literatura latină și grecească, unde poate fi văzut un rămășag între forma „Septemvrie” și termenul „Septem”.

Septemvrie este foarte comun în texte legale, instituționale și religioase pentru a distinge perioade ale anului. De ex., Preoții Ortodocși celebrăm „începutul Postului Sfintelor Paști în septemvrie”. În unele cărți de călătorie vechi se folosește de asemenea forma latină când se descriu diferitele perioade ale lunilor de vară.

Deși septemvrie poate părea un cuvânt complicat, el se poate pronunța mai ușor având în vedere etimologia sa. Pronunția sa se poate aproxima la „sep-teh-VEEE-ree”. Cuvântul se scrie, de asemenea, cu majusculă inițială.