Legea conservarii energiei mecanice afirmă că energia mecanică totală a sistemului nu se schimbă la transformările elastice, adică la deformări nesemnificative. Aceasta arată că energia mecanică totală se poate modifica doar prin munca mecanică externă asupra sistemului (ceea ce presupune adăugarea sau scoaterea energiei sistemului). Acesta este cazul transfomărilor plastice, în cazul lor energia mecanică transferată sistemului prin munca mecanică externă poate fi trasformată în energie potenţială a sistemului, în energie cinetică a sistemului sau în energie potenţială elastică.

Legea conservarii energiei mecanice este foarte importantă pentru descifrarea comportamentului structural al materialelor. Aceasta arată că procesul de deformare mecanică se descompune în două părţi: deformare elastică și deformare plastică. Prima poate fi apreciată prin starea tensională și în cazul în care deformarea nu durează prea mult, energia mecanică se păstrează constantă. În schimb, deformarea plastică durează mai mult și în acest caz, energia mecanică variază, deoarece este transformată în energie cinetică sau în energie potenţială elastică.

De aceea legea conservarii energiei mecanice poate fi folosită pentru a prevedea modul în care materialul va suporta sarcini externe. Constatăm că dacă limitele elasticităţii sunt atinse, o altă proprietate se dezvoltă, cum ar fi deformarea plastică. În această situaţie, energia mecanică se poate transforma în diferite tipuri, ceea ce înseamnă că nu mai putem aştepta ca materialul să se întoarcă la forma sa iniţială.

În general, legea conservarii energiei mecanice indică faptul că nu se poate recupera energia mecanică perdută prin munca mecanică externă, ceea ce înseamnă că, după ce se transferă energie mecanică sistemului, aceasta într-o formă sau alta, energia mecanică transferată sistemului nu poate fi recuperată.