de vasile alecsandri

Amiaza de Vasile Alecsandri este o poezie emblemată a Romanticismului românesc, realizată la maturitatea de creație și publicată în volumul Postumele în anul 1882.

În poezie, Alecsandri prezintă peisajul oferit de un apus de soare, prin descrierea Sufletului său, care se lasă cuprins de melancolie. Modalitatea de expunere asumată de autor se încadrează în poezia lirică, datorită tonului personal, acest lucru fiind exprimat prin pronumele personal și verbul la persoana I, cum ar fi ‘Mă tulbur și mă sting’ sau ‘Făcându-mi vise de ieri’.

In această poezie, Alecsandri utilizează metafore și simboluri pentru a transmite sentimentele sale. Citează diverse elemente din natură, precum cerul și îngerii, pentru a exprima starea de prețuire profundă și melancolie pe care o simte asistând la acest apus de soare. De asemenea, omagiul adus vremurilor trecute și viselor pierdute este evident prin folosirea imaginilor precum corbi și flori.

Înconjurându-se de atâtea teme și elemente comune în romantism, poezia oferă o perspectivă reală asupra trăirilor de zi cu zi și a mecanismelor emotionale interioare, cuprinzând vis și realitate, totul în același timp.

Amiaza de Vasile Alecsandri oglindește într-un mod adecvat și profund modul de expunere al poeziei lirice și contribuie la înțelegerea Romanticismului românesc.