Moralitatea fabulei "Cuiul" de Tudor Arghezi pare să fie că încrederea în firea optică exclusive a lumii ne poate înşela. Protagoniștii fabulei sunt un cui și un lemn. Pentru cui, lumea se reduce la firul lui de metal și pentru lemn, lumea se rezumă la suprafața lui de scânduri. Uneori, optica sa poate fi limitată și poate ajunge la concluzii greșite. Așa s-a întâmplat și în cazul cuiului care era conștient de puterea sa și gândea că este subordonat lumii.

Cuiul a considerat că lemnul este inutil și nu poate face nici o contribuție în fața lui. Când a vrut să facă această afirmație, lemnul i-a demonstrat cuiului că chiar poate contribui. Lemnul a construit un târg prin care cuiul poate fi-neglijat. Cuiul a fost încurcat de ceea ce a descoperit și i-a dat seama cât de limitată a fost și perspectiva sa optica.

Moralitatea fabulei "Cuiul" de Tudor Arghezi poate fi rezumată prin afirmația că judecata unei persoane despre lume și natura sa este limitată. Când ne lăsăm să fim limitați de optica noastră excellentă, putem pierde vederea de ansamblu și încrederea noastră în abilitățile și competențele noastre. În plus, trebuie să urmăm abordări mai largi și să privim problema de pe toate perspectivele pentru a ajunge la concluzii rezonabile și adecvate. Așa că, trebuie să avem încredere în abilitățile și responsabilitățile noastre și să luăm în considerare și contribuțiile altora, indiferent de puterea lor optică.