Un numitor comun sau un numitor comun comun (LCM) este numarul cel mai mare care poate fi impartit in mod egal la ambele numere dintr-o fractie. Proprietatile numitorului comun sunt folosite pentru a ajuta la simplificarea fractionalelor. Prin gasirea numitorului comun al cele doua numere, se gaseste si cea mai simpla varianta a fractiei.

Formula pentru calcularea numitorului comun este LCM = A * B / cmmdc(A, B), unde A si B sunt factorii fractiei, iar cmmdc sau Calculul minim comun divizor este numarul natural mai mare comun divizor al factorilor.

De exemplu, daca se doresc sa se simplifice fractia – 8/12 , se va calcula primul numitorul comun si se va efectua urmatoarea operatie: LCM = 8 12 / cmmdc(8, 12) = 96/4 = 24. Acesta devine numitorul comun si se pot calcula factorii fractiei inmultind factorii initiali cu echivalentul lor in fractia simplificata. Astfel, factorul de sus al fractiei se transforma in (-8 24/12) = -16, iar factorul de jos in (12 * 24/12) = 24.

Rezultatul final devine fractia -16/24, facandu-se corespunzatoare cerintelor initiale. Aceasta fractie se poate simplifica si mai mult inmultind factorii inversi ai fractiei, adica -1/1, rezultand -16/24 = -1 și devine o fracție stearsa.