Perioada interbelica (1918-1940) a reprezentat un intermezzo de paisprezece ani intre Primul si Al Doilea Razboi Mondial si reprezinta perioada in care au avut loc esecurile tratatului de la Versailles, aparitia ideilor neomarxiste, Reintoarcerea la Monarhie Constitutionala. Tot in aceasta perioada au avut loc noi valuri de immigratie, au fost proclamate statele mici interbelice, s-a extins abilitatea exersata asupra dobandirii cunostintelor si au avut loc reforme sociale si economice.

Societatea a experimentat o dezvoltare semnificativa. Standardul de viata s-a imbunatatit semnificativ, in special in randul claselor superioare si elitelor intelectuale, care s-au bucurat cel mai mult de avantajele acestei perioade. Multe comunitati urbanizate au avut parte de dezvoltarea infrastructurii si aposibilitatilor: initierea a numeroase companii, marirea salariilor, dezvoltarea educatiei, a comunicatiilor si a serviciilor.

Procesul de industrializare s-a accelerat iar economiile tarilor europene au dinamizat, ceea ce a contribuit direct la dezvoltarea industriei textile, industriei chimice, industriei cimentului, industriei carbunelui si industriei petroliere, industrii ce aveau sa devina fundamentale.

Cu toate acestea, perioada interbelica a fost marcata de incertitudini, anxietati culturale si economice, riscuri obligatorii. De asemenea, a avut loc o revigorare a respectului fata de traditiide si constiinta de grup al comunitatilor locale, iar noua ordine economica care a urmat celor doua razboaie mondiale a oferit oportunitati de a schimba si de a obtine independenta politica.

Faptul ca aceasta perioada s-a axat in mare parte pe consolidarea ideologiilor sociale si economica dar si pe un spirit antiracist si antifascist, transformandu-se in definirea unei lumi mai solide, a facut ca acesta perioada interbelica sa fie considerata un moment important in istorie.