În mitologia greacă, Neptun este zeul mării, al vânturilor și al potopului. A existat în diverse forme originale din timpuri vechi și a avut o influență importantă asupra culturii antice. Unul din misteriile sale este pricina supărărilor pe care el le avea atunci când era furios.

Mitul furnizează foarte puține informații despre această pricină, deoarece, uneori, popularitatea care îl înconjuia pe Neptun se datorează, mai degrabă, lucrurilor sale pozitive decât pricinilor supărărilor. Se spune că erau câteva cauze care îl supărau pe Neptun:

1. Respectul lipsit pentru zeitățile din văzduh și din mare (și amintirea că Titanul Oceanos l-ar fi înfruntat pe zeu).

2. Ascultarea lipsei de emoție în afara dorinței lui vast.

3. Încălcarea poruncilor sale, fie la nivel individual, fie cel al societății.

4. Infidelitatea consoartei sale, Anfele.

5. Stricarea vieții în mare.

Cu toate acestea, se crede că pricina principala a furiei lui Neptun a fost nerespectarea și încălcarea atât de frecventă a tratativelor în cazul schimbărilor de libertate. Acesta pretindea o mare prețuire față de toate viețuirile în mare și acest lucru se pare că îl supăra cel mai mult.

În general, Neptun era deosebit de furios când se crea un dezechilibru în lumea lui. Chiar dacă ura războiul și se opunea oricărui eveniment provocator, Neptun era, de asemenea, foarte predispus să-și arate furia în cazul în care libertatea, pacea și onoarea lui erau încălcate. Acesta este motivul pentru care eraa foarte important să ne asigurăm că respectăm functiile sale importante și că suntem recunoscători față de toate elementele sale divine.