Relația dintre gândire și inteligență nu este întotdeauna clară. De-a lungul istoriei, cercetătorii și-au pus multe întrebări cu privire la modul în care viziunea sau aptitudinile mentale influențează inteligența.

Gândirea este definită ca fiind procesul prin care o persoană obține, organizează și utilizează informațiile. Se poate referi, de asemenea, la capacitatea unei persoane de a identifica și alege cele mai bune soluții pentru problema sau situația avută în vedere. Principalele caracteristici ale gândirii sunt: analiza, structuredlarea informațiilor, numărarea și declanșarea răspunsului.

Gândirea este necesară pentru procesarea informațiilor și pentru rezolvarea problemelor și a deciziilor. Însă inteligența nu înseamnă neapărat că o persoană poate fi bună la gândire. Inteligența este o capacitatea cognitivă înnăscută care implică capacitatea de a învața și de a aborda problemele cu un grai matur. Acest lucru înseamnă că inteligenta implică ceva mai mult decât doar gândirea și permite persoanei să gândească liber și flexibil.

Relația dintre gândire și inteligență este complexă, iar conexiunea dintre cei doi elemente nu este întotdeauna evidentă. Există multe persoane inteligente care nu sunt neapărat bune în gândire și, invers, foarte mulți oameni care pot gândi inteligent, dar nu sunt inteligenți generali. Pe de altă parte, inteligența și gândirea în comun lucrează împreună pentru a oferi oamenilor o perspectivă și o abordare matură pentru rezolvarea problemelor și luarea de decizii în viața reală.