Rima este elementul esențial care unifică versurile unei poezii și asigură fluența limba. Rima poeziei "Lacul", de Mihai Eminescu, este un rimă de schimbare.

In poezie, Eminescu folosește în mod eficient rima de schimbare, accentuând gustul romantic al versurilor. Fiecare vers este format din trei silabe și un cuvânt care se încheie cu consoană la sfârșit, care se rimează pe următorul cu un cuvânt care se termină cu vocală la sfârșit.

De exemplu:

"Şi-n valuri de-argint se scaldă/
Şi o ripă de dor o-nvăluie"

Rima cuvântului "scaldă" este "invăluie" și accentuează sentimentul de nostalgia cauzat de liniile versurilor.

Această rimă se păstrează în poezia "Lacul", iar Eminescu folosește rima ca un mecanism eficient pentru a construi un sentiment de profunzime și a îmbunătăți fluența poeziei. Este interesant de observat cum Eminescu se folosește de această rimă eficientă pentru a construi peisaje romantice și a aduce sentimente amestecate de tristete, dor și dragoste pentru natură.

Rimele sale complexe permit cititorului să se bucure de versuri, să simtă ceea ce transmite poetul și să găsească o oază de liniște în cuvintele sale. Această abilitate de a folosi rimele, precum și stilul romantic și profunzimea poeziei sale, explică de ce Eminescu este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai României.