Saturatia de oxigen din sange se refera la cat de mult oxigen se absoarbe din artere pana la elementul cel mai distal al corpului – tesuturi, organe si celule. Acest lucru se poate masura cu un puls oximetru utilizat pentru a determina saturatia arteriala de oxigen printr-o tehnica numita oximetrie de periferie.

Saturatia de oxigen normala in aerul ambiant este de aproximativ 20%. Saturatia de oxigen in sangele arterial variaza in mod normal intre 95-99%, cu o medie undeva pe la 97-98%. Nivelul scazut al saturatiei de oxigen in sange se numeste hipoxemie si, in mod obisnuit, indica prezenta unei afectiuni in organism, care ar putea include o serie de patologii respiratorii, cum ar fi emfizemul, astmul si efortul sau chiar hipotermia, care poate slabi respiratia si reduce saturatia de oxigen. Pentru a monitoriza saturatia, medicii folosesc un aparat numit puls oximetru pentru a masura continutul de oxigen al sangelui, iar apoi sa poata oferi tratament corespunzator pacientului in cauza.

Saturatia de oxigen tulburealnica nu este in mod normal afectata de activitatile intrinseci realizate, cum ar fi antrenamentul, dar concentratiile mai mici de oxigen din conditiile din aer poate afecta nivelul sau. La altitudini mai mari, saturatia de oxigen poate scade in mod simtitor, deoarece procentul de oxigen din aerul din jur scade, impiedicand absorbtia in sange. O persoana care poate obisnuia cu un mediu la o altitudine mai inalta va avea saturatia de oxigen redusa, ceea ce poate duce la simptome usoare cum ar fi oboseala si dificultati de respiratie.