Paganismul este o religie necreștină care predomina în anumite momente în istorie, mai ales în Europa de Nord și de Est. În esență, religionismul înclină o puternică încredere în forțe spirituale, dar nu provine dintr-o sursă monoteistă. Acesta poate incluze spiritualitatea de natură sau zei precreștini care fuseseră venerați înaintea crestinătății. De-a lungul timpului, paganismul a însemnat de obicei atașamentul la venerarea unor ființe divine sau spirituri, speranța în renașterea persoanelor a decedat și venerarea naturii.

Cuvântul „paganism” provine din cuvântul latinesc „paganus” care înseamnă locuitor al campiei sau rurals. Acest termen a fost folosit în trecut pentru a descrie aceia care nu urmau credința creștină sau alt cult. Prin urmare, semnificația cuvântului pagan este de neexperimentare creștină și cultopatică.

Azi, termenul poate fi folosit în mai multe contexte. În general, este un termen simplu pentru a descrie aceia care venera spiritualitatea de natură sau zei precreștini fără a se identifica în mod direct cu statutul drept creștin sau orice alt fel de credință monoteistă. De asemenea, termenul este folosit frecvent în practica spiritualității neo- și recunoscutea spiritualitatea reziduală a as spectivului numit, de exemplu, sindromul Pagan folosit în literatura modernă pentru a descrie o persoană care retine o conexiune puternică la religia sa ancestrală și aderã la practicile sale spirituale respective.