Poezia "Porunca" de Mihai Eminescu este o poezie descriptivă despre natură şi viaţa sa în modul său liniştit, netulburat. Cuvântul "pom" este folosit de Eminescu pentru a descrie liniştea şi pacea care se regăsesc în natură. El vorbeşte despre un pom frumos, înalt, cu o coroană bogată de frunze şi fructe. Acesta oferă liniştea vieţii sale trăite în pace, liniştea în care se ascund gândurile şi sentimentele trăite în prezent.

Cuvântul pom reflectă sentimentul de stabilitate pe care-l simte Eminescu atunci când îşi închide ochii. În poezia sa, el descrie o stare de linişte, de acceptare a vieţii sale simple, fără o dorinţă de a schimba ceva. Este o poezie despre modul în care Eminescu îşi apreciază viaţa.

Pentru Eminescu, ‘pom’ este un simbol al miracolelor vieţii, al veşniciei a ceea ce este. Acesta confundă realitatea cu poezia şi creează o imagine mai profundă a vieţii sale. Cuvântul pom conţine amintirea despre ceea ce a fost, despre ce e acum şi despre ce va fi atunci când totul va dispărea. Acesta oferă credinţa în viaţă şi încurajează înţelegerea profundă a ei.