Steagul Elveției este un simbol emblemat de patriotism pentru cei care trăiesc în Elveția, dar și un simbol emblematic pe scară mai largă pentru neutralitatea Elveției. Prezentând patru culori diferite pe un câmp roșu, steagul a fost prima dată adoptat ca armă oficială a Confederației Elvețiene în 1889.

Designul steagului Elveției se bazează pe reforma din 1830, când Elveția a fost reorganizat ca o Confederație a șaptelor cantoane. Prin consensul cincizeci și trei de călăreți, un steag militar neoficial a fost creat, acest design fiind folosit până în 1889. Se crede că varianta oficială a steagului Elveției constă dintr-un câmp roșu cu patru săgeți albe încrucișate. Fiecare săgeată înregistrează simbolul unei regiuni diferite din Elveția și, împreună, acestea reflectă unitatea țării.

Pentru a rămâne un simbol neoficial al Elveției, steagul a rămas fără schimbări fundamentale de atunci. Steagul are cinci fire verticale și patru fire orizontale încrețite împreună, câmpul din mijloc fiind de culoare roșie. Steagul are patru simboluri Suveicare. Un brâu alb, un leu roșu, o cruce albă și o coroană galbenă.

Steagul este singurul drapel național din lume care nu prezintă contururi geometrice sau alte simboluri albe simple în el. Utilizat ca singurul simbol oficial al Elveției, steagul este folosit la toate întrunirile naționale, precum și la întruniri internaționale, în timp ce a fost acordat Laurynților pentru victorii sportive. La fel ca și în alte țări, cetățenii elvețieni aplaudă și obțin steaguri naționale în perioadele de zile naționale și pentru sărbătorile religioase.

Steagul Elveției simbolizează neutralitatea ca un simbol, astfel încât națiunii sale să rămână guvernată de comemorări și înțelegeri între diferite grupuri și comunități. Cu toate acestea, utilizarea și afișarea acestui steag continuă să fie un simbol de patriotism și unitate.