Nuvela "Hagi Tudose" de Ioan Slavici este o lucrare modernista, ce combina elemente realistice cu cele imaginariste, prezentandu-se sub forma unei nuvele psihologice de mare profunzime si inovare stilistica. Tematica operei este prezentata prin intermediul unor teme complexe precum destin, rațiune, patimă, conflicte, subiectivism, cunoastere, limitele rațiunii, spiritualitate, mit sau destin uman.

Personajul principal, Hagi Tudose, este un om evlavios, plecat la mănăstire pentru pocăință. Viaţa sa modestă şi evlavioasă este data peste cap de existenta fetei pe care o iubeşte si de care e obsedat, totodata el se confrunta cu tipul de dragoste pe care el nu-l poate accepta, si cu tentatia sa împotriva credinţei sale ortodoxe. În acest scenariu, personajulul principal este forțat sa aleaga între enigma vieții și tăcerea spirituală, între cunoastere si lehamite, intre sentimentele sale contradictorii.

În concluzie, tema principala a nuvelei este destinul uman, conflictul dintre rațiune și patimă si lentoarea în care acestea se ivesc, în ciuda puterii destinului si puterii spiritualitatii. Este o explorare profunda a războiului interior al personajului Hagi Tudose si modul în care el se confrunta cu el pentru a ajunge la concluzii spirituale despre viața și destinul uman.