Popa Tanda este o nuvelă scrisă de Victor Eftimiu, publicată pentru prima dată în anul 1925. Ea dezvăluie tranziția dintre tradițiile vechii și noile generații prin intermediul poveștii unui preot bătrân, Popa Tanda.

Naratiunea urmărește destinul lui Popa Tanda, un preot în vârstă din satul Țancabesti, care se lupta cu mentalitatea anacronica, puternic conservatoare, a locuitorilor satului și cu influența dăunătoare a lui Preda Roșu, un personaj malefic, care are controlul asupra autorității.

Popa Tanda încearca să aducă o schimbare, căutând să îi convingă pe locuitorii satului să fie liberi și să se deschidă schimbărilor. El se bazează pe lecturile sale și pe învățăturile sale în încercarea sa de a-i ajuta pe oamenii din sat să își recunoască propriile necesități și puteri, pentru a se adapta cu succes schimbărilor sociopolitice și economice.

În scopul de a schimba mentalitatea satului și a înlătura influența răutăcioasa a Preda Roșu, Popa Tanda reușește să convingă generația tânără să învețe și să se adapteze la noile schimbări. Aceasta este tema principală a nuvelei Popa Tanda, o poveste despre schimbare și despre puterea unei noi generații.