Poezia "Liceu" de George Bacovia, publicată în 1909, este o lucrare despre trădare și trădarea memoriei și a trecutului. Poezia se referă la o școală de liceu veche, în care tânărul Bacovia a fost lovit de amintirea trecutului uitat.

Imagini și metafore sunt folosite pentru a descrie eroziunea imperfecțiunii și a transformării trecutului. Poezia vorbește despre cum tânărul a simțit tristețea prezenței trecutului în prezent și despre cum mintea sa a evadat în trecut pentru a-și aminti de zilele îndepărtate ale copilăriei și ale dragostei primite.

În final, poetul surprinde tema trădării și trădării trecutului în versuri metaforice. Se referă la orașul vechi adormit sub patina zbaterii fără de speranță a prezentului și la cum trecutul poate fi uitat și trădat.

Dăruiește tristețea și solitudinea pe care unii o simt în fața trecutului uitat și pierdut. Aceste sentimente sunt exprimate prin metafora unui oraș străin, înghețat și singuratic, care este trecutul.

Poezia ne invită să ne uităm la trecut prin ochii lui Bacovia și să încercăm să vedem cât de profundă și dureroasă poate fi trăirea de a trăda și a uita trecutul.