Poezia „Lumina lina” de Tudor Arghezi trateaza tema Eternitatii si a legăturilor intre lumea reala si cea spirituala. Poezia este compusa din doua versuri, primul vers exprimand nelinistea disperata a poetului in fata efemeritatii vietii si a mortii inevitabile: „vreo clipa…/Insa clipa se frang”. Al doilea vers prezinta una din legaturile ce faciliteaza comunicarea dintre lumea reala si cea spirituala, lumina: „Doua raza nori scurte…/Lumina lina”.

Idea de baza a poeziei este ca lumina poate imbunatati existenta umana, poate oferi recompense spirituale si o „liniste” nevazuta in mod obisnuit, si poate conecta lumea fizica cu intunecata lume spirituala.

Inspirat de acest viziune al lui Arghezi, poezia ofera perspectiva filosofica asupra lumii. Prin alternanta versurilor si prin accentuarea primului vers prin rimiti „clipa-frang” poetul prezinta elementele pieritoarei vieti si introduce ideea efemeritatii, o puternica tema in opera sa poetică. In contrast cu acest vers, al doilea e incarcat de o spiritualitate puternica. Verbul „scurte” inlocuieste „cad” care e folosit des in alta opera pentru a sublinia viata trecatoare si pierderea ei.

Cu aceasta poezie Arghezi face un popas pe calea spre telul sau ultim, dupa cum el insusi mentioneaza: „judecata zilei de apoi”. Poezia ofera esecipantului un sens al eukraneei iar prin floarea de metafore, poezia subliniaza recompensa spirituala ce poate fi obtinuta atat prin lumina cat si prin credinta in ea.