Un chibrit sau o lumânare, este un produs fabricat din plumb, ulei mineral sau ceară, si o "firidă" sau tub de hârtie imbibată cu o soluție inflamabilă. O lumânare arde prin arderea alcoolului, creand caldura suficienta pentru a incinera ceara sau uleiul și pentru a genera lumina. Chibrituri sunt tipuri foarte populare de lumânare, folosite adeseori pe scară largă pentru a oferi lumina și căldură în cazurile în care electricitatea nu este disponibilă.

Teoria chibritului sau teoria torcretului, a fost propusă pentru prima dată în anul 1766 de către francezul Jean-Joseph-Louis Geoffroy. Acesta a sugerat că manivela este echivalentul unui chibrit și a demonstrat că o unealtă simplă, cum ar fi o manivelă, poate fi utilizată pentru a obține energia mecanică necesară pentru a face fără de foc.

Teoria chibritului se referă la modul în care manivela poate fi folosită pentru a genera o mică cantitate de energie mecanică, suficientă pentru a "pârâi" un chibrit. Manivela converteste energia mecanică a mișcării manuale în căldură și lumina energia mecanică a manivelei este transferata la cărbune, care gener