In mitologia greaca, zeul care a primit veneratia de a fi considerat sombre al soarelui a fost Helios. Acesta era fiul lui Hyperion si al Theia, si era frate bun al lui Selene (zeita Lunii) si al iubitei sale Eos (zeita Dimineatii). Din momentul in care prindea contur pe intreg cerul, Helios a fost venerat ca fiind sfant si pur, si a stralucit prin maretia sa peste intreaga lume.

Totuși, zeul soarelui era mai mult decât o putere pur spirituala, era domnitor suprem al lumii văzute si nelumesti. Acesta era venerat ca fiind vecinul lui Zeus, si deseori erau asociate impreuna. Helios avea prerogativele adesea asociate cu puterea spirituala – cum ar fi capacitatea de a limpezit intunericul, a se ocupa de furtuni si de a pastra departe valurile de nefasta intunecare. El era si zeul care purta din cer spre pamant aburul intelepciunii si al cunoasterii, fiind seful tuturor bazelor de cunoastere care s-au dezvoltat in lumea Greciei Antice.

Puterea zeului soarelui se reflecta in faptul ca el a fost unul dintre cei mai importanti zei din mitologia greaca. Numele sau era rasunator si acesta era supremul conducator al tuturor zeilor si semnul de comanda. El detinea controlul asupra verii, aventurandu-se in dimineata, cand urma cursa sa cu carul sau, tras de patru cai aprinsi. In fiecare seara, Helios pleca din vest spre Orient, astfel incat el sa poata reaparea in urmatoarea dimineata.