Branzeturile nefermentate sunt alimentele obtinute prin procesul de coagulare a laptelui prin adaugarea unor enzime speciale. Sursa principala a branzeturilor nefermentate este laptele de vaca, insa se pot folosi si lapte de oaie sau de capra. Branza nefermentata se poate servi atat cruda, cat si preparata in diverse retete: gratinata cu smantana si cascaval, incluse in diferite preparate sau serveasa ca desert, inconjurata de fructe. Branzeturile nefermentate pot fi impartite in trei mari categorii, in functie de cremositatea sau consistenta lor: cele uscate, cele maturate si cele speciale.

Branzeturile uscate sunt cele in care enzimele s-au actionat asupra laptelui deja fiert si apoi eliminat lichidul prin presare. Acestea se obtin prin maturare si presare a laptelui. Cele mai cunoscute exemple sunt: telemeaua, casul si sulita.

Branzeturile maturate se obtin prin adaugarea de culturi si fermenti speciali in laptele fiert, coagularea acestuia prin adaugarea de enzime si maturarea in anumite conditii de temperatura si umiditate. Cele mai reprezentative sunt cascavalul, branza brie, branza parmezan si branza de vaci.

Branzeturile speciale sunt obtinute prin coagulare mecanica cu ajutorul a doi agenti coagulanti: clorura de fier sau clorura de magneziu. Acjaeste branzeturi sunt foarte usoare si foarte moi. Exemple de branzeturi speciale sunt: brocciu, feta si branza de burduf.

Toate branzeturile nefermentate sunt bogate in calciu si proteine, o sursa importanta de vitamine precum B2, B12 si A si sunt usor digerabile. De asemenea, acestea contin si minerale precum fosfor, potasiu, zinc si magneziu.