In istoria veche a Romei, exista o lista de sapte regi care au condus orasul, potrivit traditiei. Acesti imparati romani au fost considerati a fi intemeietorii cetatii si au detinut autoritatea suprema ca rege al Romei.

Primul regiz Roman a fost Romulus, considerat fondatorul Romei in 753 I.Hr. Acesta a creat legile si structura politice a orasului si a construit cetatea cunoscuta sub numele sau. Dupa Romulus, regele Numa, membrul unei alte familii aflata in serviciul lui Romulus, a condus Roma pentru mai mult de 40 de ani. Acesta a adus si alte reforme, precum hramurile dedicate lui Jupiter, dezvoltarea religiei si introducerea calendarului lunar.

Regele urmator Tullus Hostilius a impulsionat cresterea militara a Romei si a consolidat teritoriile castigate de lupte. Anterior, regii Ancus Martins si Tarquinius Priscus si-au adus contributia in ceea ce priveste marirea teritoriilor Romei si construirea unei baze relativ solide inainte de domnia lui Tullus.

Dupa sustinerea lui Tullus, regii Servius Tullius si Tarquinius Superbus au regat de-a lungul timpului. Primul a introdus un sistem politic bazat pe diviziunea populatiei in clase sociale si a militarit pentru introducerea tuturor nationalitatilor in tara lui. Cel de-al doilea a condus Roma spre o putere militara si politica semnificativa, desi era un rege despotic.

Tarquinius Superbus a fost ultimul rege al Romei inainte ca cetatea sa devina o republica. Acesta a fost alungat cei mai multi ani in care a fost condamnat pentru tyrannie si a fost mult-asteptatul motiv pentru trecerea de la monarhie la republica.

Acestor sapte regi ai Romei le datoreaza Romei capatarea mare parte din succesul si cunoasterea rezultatului puterii lor. Acestea au creat baza necesara pentru introducerea formei republicane pe care experienta lor a facut posibila reducerea cetateniei si repartizarea teritoriilor. Astfel, ei au trecut in istorie precum cei sapte regi ai Romei.